duminică, 13 iunie 2010

D-l Nimeni Nimeni :)


Hmm... Mr. Nobody e un film foarte, foarte ciudat. Cu accent pe foarte! Aşteptam cu nerăbdare să-l văd pe Jared Leto într-un rol normal, dar ăsta cred că a fost cel mai anormal rol! Fusese criminal cu probleme psihice în Chapter 27, homosexual în Alexander, dependent de droguri în Requiem for a dream, bătăuş în Fight Club... Anyway, în Mr. Nobody e... Nemo Nobody, că aşa îl cheamă, şi e ultimul muritor dintre oameni (care cică şi-au căpătat nemurirea prin celule stem luate de la porci - nu glumesc, genetic vorbind e posibil...dar nu zic că până la "nemurire"...) Asta ar părea numai o chestie s.f.(oamenii ăia ţineu porcii în braţe ca pe pisici!), numai că filmul dezvoltă alte morale foarte profunde. Atât timp cât n-ai ales, totul rămâne posibil.

La 9 ani Nemo este pus să aleagă între mamă şi tată. Nu aflăm ce a ales, căci, ajuns la 118 ani, povesteşte cele trei vieţi pe care le-ar fi putut trăi, cu trei femei total diferite. In funcţie de decizia pe care ar fi luat-o atunci, dar şi de următoarele decizii (din adolescenţă mai mult), sunt prezentate multiple posibilităţi ale trecutului său. Morala finală e că orice decizie ar fi luat era cea corectă, pentru că nu există vieţi greşite. Ce-i drept doar una dintre cele trei femei era aceea, dar ...cum să alerge mai repede decât trenul încât să plece cu maică-sa? Orice e posibil...

Nu ştiu dacă am înţeles complet filmul, pentru că e o învălmăşeală de vieţi acolo, dar sunt prezentate chestiuni ştiinţifice foarte interesante şi e tulburătoare nevoia permanentă de a lua decizii corecte - căci timpul nu merge decât într-un singur sens. Este pusă la îndoială realitatea, jucându-se puţin cu mintea noastră, iar Nemo Nobody pare a fi întruchiparea răbdării în toate situaţiile critice ale potenţialelor vieţi. Dragostea e îndelung răbdătoare...

Mi-au plăcut coloana sonoră şi ideile filosofice, iar pe total m-a impresionat. Nu ştiu dacă l-aş putea încadra în topul filmelor mele preferate (am aşa ceva?), dar în orice caz eu zic că merită văzut. E confuzant în ansamblu, dar...nu-i aşa că Jared joacă bine rolul de ultim muritor/babalâc extra-zbârcit? :D Păcat că nu şi-a putut păstra "glăsciorul" la 118 ani...

Aici e filmul, cu subtitrare şi toate cele. Remember!...remember!...
N-am devenit suspicios de îngăduitoare de la o vreme?...Vizionare plăcută!

sâmbătă, 12 iunie 2010

Sherlock Holmes

is definitely the master of the masters!

Am intrat în lunga şi extra-călduroasa vacanţă de vară... Ăsta e unul din motivele pentru care m-am încumetat să mă uit la film; al doilea e că terminasem săptămâna trecută de citit Câinele din Baskerville şi mi se trezise dorul de Sherlock Holmes. Aş fi fost curioasă să văd acest roman devenit film, dar n-am găsit aşa ceva. In schimb am vizionat filmul apărut anul trecut. Era să mă păcălească; credeam că ar fi regizat după una dintre poveştile lui Sir Arthur Conan Doyle, dar nu e. Au fost preluate replicile personajelor şi încorporate într-o nouă acţiune, rezultând un film interesant şi deasemenea hazliu.

In primele momente am fost tentată să-l critic, căci Sherlock Holmes - deşi se mai droga ocazional, îşi ţinea tutunul în papucii de casă, fuma pe perne până când nu se mai vedea nimic în jur şi făcea diverse experimente chimice - nici vorbă să fi mers de-a buşilea prin cameră, să nu aibă grijă de igiena lui, să fie pocnit de Watson sau să fie nepoliticos cu cineva, cu atât mai puţin cu prietenul lui. Desigur, aceste lucruri dau haz filmului, numai că eu mă aşteptam să-l văd pe acel Holemes adevărat, care obişnuieşte să atace şi să se apere prin ironie fină provenită din inteligenţa lui ascuţită. Probabil că n-ar mai fi fost la fel de captivant fără adăugirile făcute la stilul englezesc al personajelor. Sherlock Holmes ştia să fie rafinat şi după ce revenea dintr-o misiune în care jucase rolul de cerşetor şchiop şi, din ce-am înţeles din cele câteva povestioare citite, Irene Adler nu era vreo aventură de-a lui, ci mai mult o fiinţă idealizată. Se pare că până la urmă n-am putut să nu critic...

"Pentru Sherlock Holmes, ea este întotdeauna Femeia. Foarte rar l-am auzit numindu-o altfel. În ochii lui, ea eclipsează şi predomină întregul sex feminin. Nu că ar fi simţit el vreun sentiment înrudit cu iubirea pentru Irene Adler. Pentru mintea lui rece, precisă, dar admirabil de echilibrată, toate sentimentele - şi mai ales iubirea - erau respingătoare. Era, ca să zic aşa, cea mai bună maşină de raţionat şi de observat din lume, dar postura de îndrăgostit nu i s-ar fi potrivit deloc. [...] Nici nisipul într-un instrument sensibil sau o zgârietură pe una din lupele lui de înaltă performanţă n-ar fi deranjat mai tare decât un sentiment puternic într-o fire ca a lui. Şi totuşi, pentru el nu exista decât o singură femeie, iar acea femeie era defuncta Irene Adler, de dubioasă şi îndoielnică amintire."(Scandal în Boemia)
Numai că filmul avea nevoie de ceva romantism...

Ei bine, Moriarty (de care pomeneşte în final) chiar a existat şi în lumea literară. Este antagonicul lui Sherlock Holems, este personajul care duce la sfârşitul lui Holmes - care se sacrifică pentru a-l demasca pe cel mai periculos inamic al său (în Ultima problemă) De fapt Sir Conan a decis după câţiva ani să-l "învie" şi să scrie că nu murise, căci dispariţia ambiguă a detectivului îi permitea acest lucru. Ah... iar am trecut în sectorul de literatură! Până să citesc (din) aventurile lui Sherlock Holmes avem impresia că e un personaj prea uzat, că a fost reprodus în multe filme şi a devenit demodat. Nici vorbă de aşa ceva, nu are cum să se demodeze şi nici nu poate fi egalat de un alt detectiv. Sherlock Holmes este modelul suprem. Dovada acestui fapt o veţi avea citind :)

P.S.: dar e bun şi filmul, very funny... :D
"Lucrurile ciudate şi combinaţiile extraordinare le găsim în viaţa în sine, care este întotdeauna mult mai îndrăzneaţă decât orice efort al imaginaţiei."

duminică, 6 iunie 2010

de 5 iunie


Ieri a fost "ziua mediului", cum zicem noi. Dar oricum ştiaţi deja asta. N-am fost la adunat de gunoaie, că deh... mă gândesc că oricum mizeria "se face" la loc în maxim trei zile. Glumesc. Sau nu. Ieri am văzut un copilaş de vreo 4 anişori care a venit singurel să aducă un şerveţel la coşul de gunoi.(Ce de diminutive!) Dacă toţi părinţii şi-ar "dresa" odraslele când încă mai pot fi dresate, altfel ar arăta străzile, şi pădurile, şi parcurile, şi scările blocurilor. Dar e cum zice Ada Milea : "O altfel de ţară dacă am avea altfel ne-am bate joc de ea".

Anul trecut am participat la protest cu motoul "Salvaţi Parcul Trivale!", dar nu chiar pe 5 (că aveam şcoală atunci), ci pe 13. A fost o experienţă interesantă... N-au venit atâţia oameni câţi se presupunea că or să vină, iar "primăria" şi cei de la ocolul silvic ne-au ignorat complet. Doar nu era să bage în seamă nişte puştani care strigau "Opriţi defrişările!"... In schimb am strâns semnături (profa de chimie era foarte înverşunată, în felul d-ei pacifist!) şi am citit mai apoi că s-ar fi luat măsuri împotriva celor care au autorizat acţiunile ilegale de defrişare. Şi asta m-a mirat!

Am rezumat cam ce se petrecea anul trecut, pentru că ziceam atunci "vrem parc natural, nu cartier rezidenţial!" şi am înţeles anul ăsta că există iniţiativa ca pădurea Trivale să devină rezervaţie naturală (nu parc). Din partea mea să o numească cum vor ei, să-i dea orice titulatură, numai să nu fie coji de seminţe pe alei! Înţeleg că sunt biodegradabile, dar! cum pot să se degradeze pe beton, să intre în beton!? Cineva tot trebuie să facă curat, să le măture... [Anyway, atât timp cât pot face o plimbare off-road nu mă mai vait...]

Bun... de proiectul cu rezervaţia naturală am aflat ieri la "Palatul copiilor" (mi-a luat 18 ani să ajung acolo!...în vizită), la o mică serbare în cinstea mediului - organizată de Asociaţia Studenţilor Universităţii Constantin Brâncoveanu (cred că asta-i titulatura). Am fost să admir şi eu rochiile din hârtie...şi să fac pe fotograful pentru o prietenă costumată :) ...şi mă rezum la pozele cu identitatea ascunsă a domnişoarelor, pentru că cele "oficiale" or să apară pe la televiziunea locală şi/sau ziare.

Mie chiar mi-au plăcut creaţiile ...şi cred că au plăcut şi părţii masculine :)