miercuri, 15 iunie 2011

despre (un) sfârşit.


...A trecut prima jumătate de an şi mă gândeam zilele trecute că nici măcar jurnalul nu va fi capabil să-mi amintească cum au fost lunile astea. Nu pot să zic că "nu am avut viaţă"; chiar dacă a fost o frământare generală, am avut şi episoade de intensă relaxare, sau măcar visare la relaxarea de după (Sighişoaraaa...ah, poate la anu'...). Învăţam cândva că timpul e format din durate pline, în care se desfăşoară evenimente, şi intervale vide, în care nu se întâmplă nimic. Perceptiv vorbind cred. Ei bine, anul ăsta a fost predominant vid. Abia de acum încolo încep evenimentele.

Ar mai fi o competenţă de limbă străină cu care ne-am ales ca urmare a faptului că...patria noastră este limba română, cum spunea Nichita. Şi oricât aş îndrăgi limba lui nenea Shakespeare, zău că nu mai am chef de verificări, de potenţialul ridicol în public sau de irositul puţinelor zile care mai sunt... Dar, fie! Până la urmă examenele de-acum sunt doar bariere, sunt mai mult pentru curioşi, "ce notă a luat aia?" şi alte chestii în genul. Sau cel puţin pentru mine aşa sunt... De orgoliu. Toate-s vechi şi nouă toate. Sigur că admiterea e singura care contează.

Speram să văd ceva din eclipsa de la noapte, dar norii nu par a-mi permite asta. Îmi place că Google a făcut siglă. Au trecut 19 ani de la ultima eclipsă de lună în acest gen şi nu o spun ca şi cum mi-aş fi amintit-o pe precedenta. Dar pe-asta s-ar putea să mi-o amintesc peste 19 ani. Se pare că se încheie un ciclu şi îmi cam place ideea că ar aduce schimbări. Hai, spuneţi că sunt superstiţioasă! Nici măcar nu am chef să contrazic... Luând în considerare "hate-ării" din viaţă de zi cu zi am constatat că e cam inutil să le dedici atenţie... Sunt oameni care orice ai face îţi găsesc nod în papură, cum se spune. Şi cam atât.