luni, 29 august 2011

Cronicile vampirilor

Din curiozitate, dar şi din dorinţa de a verifica miturile legate de romanele lui Anne Rice, m-am hotărât de mult să încerc o lectură cu vampirii ei. Am citit primele trei volume şi deocamdată mă opresc aici, întrucât mai trebuie gustată şi o altfel de literatură. Văzusem ca şi mulţi alţii filmele bazate pe "Interviu cu un vampir"- primul volum, şi "Regina damnaţilor"- cel de-al treilea volum, aşa că a fost o bună ocazie de a compara din nou cărţile cu filmele. Din nou cartea bate filmul: în complexitate, în profunzime, în stil, însă putem aprecia pozitiv şi filmele întrucât popularizează personajele, reiau aproape identic anumite scene (mai ales în "Interviu cu un vampir") şi... "Queen of the Damned" foloseşte muzică bună pentru vampirul rock-star Lestat. De fapt Lestat este întotdeauna "vedeta", chiar dacă în primul volum este descris în dezavantajul lui. Personajul acesta cu chip angelic, un "diavol împeliţat" cum îl numesc ceilalţi vampiri, nu se poate abţine să nu încalce regulile şi totuşi să se facă iubit, atât de muritori, cât şi de nemuritori.

Povestea este foarte bine închegată, e prea departe de orice asemănare cu actualele filme cu "sugători de sânge"; cele trei volume lămuresc întreaga istorie a vampirilor lui Anne Rice, iar pentru a descrie mai bine modul în care te captivează folosesc un citat referitor la "Interviu cu un vampir":
"E ceva ce mă deranjează la romanul acesta. Transformă în ceva atrăgător viaţa unor monştri. La început nici nu-ţi dai seama; e un coşmar de care nu te poţi debarasa. Apoi, brusc, te simţi bine în atmosfera aceea. Vrei să rămâi."("Regina damnaţilor" - Jesse)

Aşa că, recomand celor care încă mai au timp de leneveală ca şi mine o lectură amplă, captivantă, uneori înfiorătoare, alteori haioasă, dar de fiecare dată intensă şi surprinzătoare. Recenzie clar nu fac, dar întotdeauna am câteva citate...


#"Uciderea nu e un lucru simplu, spuse vampirul. Nu te îndopi, pur şi simplu, cu sînge, adăugă el şi clătină din cap. Este experienţa vieţii altuia şi, adesea, experienţa pierderii acelei vieţi prin sînge, încet. Este iar şi iar   experienţa pierderii propriei mele vieţi, pe care am cunoscut-o cînd am supt sîngele din încheietura lui Lestat şi i-am simţit inima bătînd alături de a mea. E iar şi iar celebrarea acelei experienţe; deoarece, pentru vampiri, aceasta este experienţa supremă."("Interviu cu un vampir" - Louis)

#"Toate lucrurile se schimbă, în afară de vampirul însuşi; totul în afară de vampir e supus unei permanente modificări şi transformări. În curînd, pentru o minte inflexibilă şi, adesea, chiar pentru o minte cît se poate de flexibilă, această nemurire devine o  condamnare într-un balamuc de figuri şi forme care sînt de neînţeles şi lipsite de valoare. Într-o seară, un vampir se trezeşte şi îşi dă seama de ce anume s-a temut poate decenii întregi, că pur şi simplu, nu mai ţine să trăiască neapărat. Că, oricare ar fi fost stilul, modul sau forma existenţei care făcuse ca nemurirea să i se pară atrăgătoare, acesta dispăruse de pe faţa pămîntului. Şi nimic nu mai rămîne pentru a-i oferi scăparea din disperare, decît actul uciderii. Şi acel vampir iese ca să moară."("Interviu cu un vampir" - Armand)

#"Muzica rock avea ceva vampiric. Probabil că li se părea nepămînteană chiar şi celor care nu credeau în supranatural. Mă refer la modul în care electricitatea putea să prelungească la nesfîrşit o singură notă, la felul în care armoniile puteau fi suprapuse, pînă cînd te simţeai de-a dreptul dizolvat de această muzică, ce permitea o exprimare atît de elocventă a groazei. Pînă acum, lumea nu mai avusese parte de aşa ceva." ("Vampirul Lestat")

#"Muzica şi teatrul erau folositoare, fiindcă respingeau haosul, adică existenţa lipsită de sens."("Vampirul Lestat")

#"Toată poezia lumii îţi revine în memorie cînd priveşti chipul unei fiinţe iubite."("Vampirul Lestat")

#"În lumea aceasta, puţini caută cu adevărat cunoaşterea. Muritori sau nu, puţini îşi pun cu adevărat întrebări. Dimpotrivă, majoritatea caută să smulgă necunoscutului răspunsurile pe care mintea lor le-a făurit deja: justificări, confirmări, forme ale unei consolări fără de care n-ar mai putea trăi. A-ţi pune cu adevărat întrebări înseamnă a deschide uşa vijeliei. Răspunsul primit ar putea nimici atît întrebarea, cît şi pe cel care întreabă." ("Vampirul Lestat")

#"Asta e, ce să fac: sunt un monstru chipeş. Acesta-i lozul tras de mine. Ticălosul, care m-a făcut să devin ce sunt acum, după înfăţişare m-a ales. Asta-i tot. Accidente de-astea se produc întruna."("Regina damnaţilor"- Lestat)

#"Nimeni nu se schimbă, oricâţi ani ar fi să treacă; nu facem decât să devenim tot mai mult noi înşine. Altfel spus, de înţelepţit, te înţelepţeşti după secole de-a rândul, dar ai şi vreme să dai la iveală toată ticăloşia de care te cred capabil duşmanii încă de la începutul începutului."("Regina damnaţilor")

#"E cumplit de adevărat că suferinţa ne face mai profunzi, dă un plus de strălucire culorilor şi un mai larg ecou cuvintelor. Asta însă dacă nu ne striveşte, dacă nu ne consumă optimismul şi spiritul, puterea vizionară şi respectul pentru lucrurile simple, dar indispensabile." ("Regina damnaţilor" - Lestat)

#"― […]Au mai existat posibilităţi de a avea pace pe pământ şi au existat fiinţe gata să realizeze şi să perpetueze această stare, iar aceste fiinţe au fost femeile. Doar că trebuie eliminaţi bărbaţii.
Am căzut pe pat consternat, ca orice muritor. Mi-am sprijinit coatele pe genunchi. Dumnezeule Sfinte, ah, Dumnezeule Sfinte! De ce tot repetam cuvintele acestea două? Nu exista nici un Dumnezeu! Dumnezeu era în cameră cu mine.
A râs triumfătoare.
― Asta aşa e, scumpul meu.[…]" ("Regina damnaţilor" - Akasha & Lestat )

duminică, 21 august 2011

Is it fall yet?

 
Daria's mum: Daria, I'm serious, I'm not going to let you sit around the house all summer.
Daria: Fine, I'll LIE around the house all summer.
(Daria - Is it fall yet?)

Îmi făceam curăţenie în bookmarks (pentru că la mine se înmulţesc continuu) şi am dat peste nişte citate pe care le-am recitit cu acelaşi zâmbet din totdeauna, zâmbetul din colţul gurii, zâmbetul pentru care nu există emoticon (nu încă!). 

Jane: Anyway, it's just another two weeks and then we'll be back at school! Wait.... what's my point? 
Daria: That life sucks no matter what, so don't be fooled by location changes.(Is it fall yet?)
{mai mult aici :) }

vineri, 5 august 2011

Mr. Monk: It's a gift... and a curse.


Natalie: It's not too late to back out.
Monk: Oh no, I am doing this, I am playing the game.
Natalie: Well, at least try to have some fun.
Monk: Natalie, it's a game; it's not supposed to be fun.

Gata şi cu Monk! Tocmai am terminat cel de-al doilea serial vizionat complet, primul fiind Lost-naufragiaţii. Cei care mă cunosc destul de bine ştiu faptul că pentru mine filmele erau de multe ori pierdere de vreme sau amortizoare ale prezentului. Numai că anul ăsta am avut nevoie vitală de a mă detaşa, de a mă amuza...şi Monk a fost cea mai grozavă soluţie. La început mi se părea că pierd o oră în care mai pot învăţa ceva, însă apoi, renunţând la vizionarea tv a serialului, am făcut o pasiune pentru întreaga poveste şi am recurs la o variantă mai simplă a serialului: online

De ce mi-a plăcut? Pe lângă faptul că e un serial hazliu, glumele sunt adesea subtile şi se bazează pe ironie, sau chiar sarcasm. Pe scurt, este un umor inteligent. Personajele sunt foarte bine conturate, au calităţi necesare ipostazelor în care sunt puse, dar şi defecte care îi caricaturizează, astfel că se stabileşte un echilibru. Adrian Monk este detectivul genial care observă tot ceea ce restul oamenilor scapă din vedere, iar lucrul ăsta se întâmplă tocmai datorită "defectului" său: personalitatea obsesiv-compulsivă. Cred că serialul ăsta m-a făcut să fiu puţin mai atentă la micile detalii din jur... pe lângă faptul că a fost foarte interesant de observat atât partea de criminalistică a poveştii, cât şi simptomele atât de reale: nevoia de simetrie în absolut orice, incapacitatea de a fi emapatic sau de a-şi arăta afecţiunea faţă de o persoană, etc. O să-mi fie dor de tot ce a însemnat Monk... aşa că nu mai are rost să îndrug atâtea cuvinte...

Ah...şi fobiile lui Monk! :)
[about Monk]
Lt. Randy Disher: Uh, yeah, he has some idiosyncrasies...
James Novak: Like what?
Lt. Disher: Uh, fear of heights, fear of germs, spiders, milk...
Natalie Teeger: [ticking off on her fingers] Crowds, elevators, fire...
Lt. Disher: Rabbits, tunnels, bridges...
Natalie Teeger: Boats...
Lt. Disher: Decaffinated coffee... 
Natalie Teeger: Lightning...
Captain Stottlemeyer: The wind, he's afraid of the wind.
Lt. Disher: Egg whites.
Natalie Teeger: Bad.
Lt. Disher: Naked people. That one is way up there. I think it goes naked people, and then death.

marți, 2 august 2011

Festival Medieval - Sighisoara 2011 (sau o luuuunga povestire a zilei de 30iulie, privita prin ochii mei).

Încă din tren am găsit un motto excursiei în Sighişoara:  "Totul este o aventură!" Timp de 6 ore am avut parte de un streso-amuzament (aşa îl voi numi eu) creat în mod gratuit de suporterii Rapidului care se îndreptau spre "marele meci" jucat în Mediaş. Tineri, plictisiţi doar să bea de la 7 dimineaţa şi să stea în picioare pe coridor (sigur că nu aveau locuri!), şi-au găsit preocupare tocmai în dreptul compartimentului nostru lipsit de perdele. Voiau să ştie multe: vârstă, domiciliu, încotro mergem... Poate că aşa se întâmplă mereu când pleacă la drum 3-4 fete înconjurate de microbişti din diverse pături sociale. În mod cert o să-mi amintesc o viaţă faptul că mi-au făcut galerie de m-a ştiut tot vagonul atunci când am mers la toaletă... Erau totuşi paşnici şi relativ cuviincioşi, doar că voiau să ştie dacă rochia mea roşie avea vreo legătură cu Dinamo, sau în mintea altora cu Steaua. Am zâmbit şi m-am abţinut de la comentarii întrucât sunt imună la microbul acestui sport. La coborâre se putea observa că geamurile compartimentului nostru erau pline de amprente...

M-am destins odată ajunsă în oraş şi m-am bucurat să revăd zidurile scorojite ale clădirilor medievale. Era agitaţie mare, aglomeraţie, coadă la intrarea în cetate, dar în Sighişoara lucrurile de felul ăsta nu par a mă irita. Până la urmă e festival, iar eu am parte de el o zi pe an. Şi cred că mi-am savurat ziua de vacanţă atât cât îmi stă mie în putinţă.

Tema festivalului fiind eroul medieval, pieţele au fost rebotezate cu nume de sărbătoare: Piaţa Arthur (a Cetăţii), Robin Hood, Ioana D'Arc, Vlad Ţepeş, Martin Luther. Am asistat pentru început la turnirul cavaleresc al Gărzii de Bistriţa şi pe lângă amuzamentul menit a fi stârnit de spectacol, am meditat la constanta munca depusă de aceşti oameni pentru a atrage şi susţine interesul publicului, antrenamentul fizic şi psihic necesar nu doar pentru a rezista, ci şi pentru a impresiona atunci când sunt priviţi. Spunea foarte bine la un moment dat domnul Liviu Pancu, directorul artistic, Marele Lup, (parafrazez din amintire) cum că aceşti oameni simt, gândesc şi luptă pentru medieval, adică îşi intra complet în rol atunci când este esenţial să o facă. Ca şi anul trecut am rămas cu o impresie puternică în urma episodului realizat de Ordinul Cavalerilor Lup, dar vă îngădui să spuneţi că sunt subiectivă (că doar despre subiectivism este vorba când ne manifestăm preferinţele).
 
De data asta n-am mai ratat "arderea vrăjitoarei" (anul trecut a fost ploaia cea buclucaşă), am asistat la turnirul Cavalerilor de Mediaş, precum şi cel al Cavalerilor Gladius Dei - interesant cum fiecare ordin cavaleresc îşi pregăteşte tematica aparte. Formaţia Planxty Burke ne-a cântat muzică medievală britanică relaxantă, relaxantă, genul acela de muzică pe care îl poţi asculta în timp ce întreprinzi o altă activitate. Mi-a plăcut spectacolul - dansul cu torţe al domniţelor din cadrul ordinului Gladius Dei (nu sunt sigură dacă era o formaţie aparte sau nu... ), iar "spectacolul cu Stegari" al cavalerilor din ordinul ArtGotica de Sibiu mi s-a părut demn de apreciat, pentru că zborul steagurilor depinde nu numai de antrenament şi atenţie, ci şi de...viteza vântului. Formaţia Grafic (pe care anul trecut o confundasem cu o alta) a devenit Lupus Dacus, s-a aliat cu Lupii (ca să zic aşa) şi a făcut atmosferă înainte de Marele Turnir, vivacele cavaler Andrei din Ordinul Cavalerilor Lup atrăgând mulţimea la dans.

Mult aşteptatul turnir a stârnit şi râsete şi urale şi exclamaţii de mirare. Fiind ultima luptă a zilei cavalerii şi-au demonstrat aptitudiniile de mânuire a armelor cu mai mult patos, chiar dacă unii erau obosiţi după o zi atât de lungă. Fie că au luptat năvalnic uimindu-ne, ştrengăreşte amuzându-ne, sau doar prudent menţinându-ne curioşi, ceva e cert în lumea aceasta medievală: fairplayul - dacă ai fost învins acceptă cu seninătate. Mă bucur că nu a fost nimeni rănit (sau cel puţin nu vizibil) asta dovedind nivelul de pregătire al celor ce te făceau să măreşti ochii crezând că dintr-un moment într-altul situaţia va scăpa de sub control. De fiecare dată Marele Lup a ştiut să rezolve situaţiile imprevizibile şi mai ales să menţină atenţia publicului implicându-l în spectacol şi comunicând de-aproape, astfel că nu aveai cum să te plictiseşti.

{Trebuie spus că în programul tipărit s-a comis eroarea de a fi numiţi Ordinul Cavalerilor Lup Sighişoara cei care de fapt erau Ordinul Cavalerilor Cerb Sighişoara, fapt ce m-a nelămurit ceva vreme ştiind că Lupii sunt doar de Târgu-Mureş. Chiar dacă nu i-am remarcat anul trecut, fiind reprezentanţi ai Sighişoarei, "cavalerii cerb" nu sunt de neglijat. Cred că numai la Lupi le-a fost mintea responsabililor de tipărire... Mă înşel eu cumva în privinţa erorii??? Care sunt Lupii de Sighişoara?}

În final am intrat într-o horă pe muzica celor de la Trabucos şi, ca şi ceilalţi implicaţi, m-am mai bucurat puţin de atmosfera dezinvoltă a nopţii senine de iulie (am prins întradevăr o vreme minunată, fără caniculă şi doar câteva picături de ploaie). Pentru că tipul de la cimpoi mi-a cerut să le trimit poze şi filmări în caz că particip la concertele oferite de Trabucos, profit să spun că oricine dispune de timp şi voinţă le poate trimite portughezilor noştrii preferaţi la adresa trabucos@gmail.com

La întoarcere aproape că nu mai nimeream drumul spre gară (shame on me!), iar în tren...alţi rapidişti. Trişti, înfometaţi, stând pe nişte ziare...mi s-a făcut cam milă de ei văzându-le figurile când au aflat că la Braşov vor fi "degajaţi" (am învăţat un nou cuvânt, microbist, dar tot cuvânt e). Am încercat să dorm şi aş fi dormit ore în şir dacă aş fi descoperit mai devreme mânerul scaunului, mâner tocmai potrivit pentru a-mi susţine capul. Aşa am revenit la realitate şi am pornit spre casă întorcându-mă de la cea de-a XIX-lea ediţie a Festivalului Medieval... Mă gândesc să vizitez şi alte cetăţi pentru a compara atmosfera de festival, însă e greu până faci primul pas. Nu vreau să mă gândesc cum va fi anul viitor şi unde voi fi, dar sper ca peste încă 20 de ani festivalul să fie tot acolo, iar eu să revin şi să fiu la fel de puţin critică precum în aceşti ani de adolescenţă când am făcut cunoştiinţă cu medievalul, la Sighişoara :)

P.S.1: Prin intermediul unei întâmplări relativ banale din cetete, am constatat că există şi câte un cavaler în afara scenei (nu garantez că pe scenă era cavaler, dar părea), care îţi acordă ajutor, informaţii pe care nu le ceri, doar pentru că e spre binele tău...şi pentru că e cavaler :D (nu l-am identificat, astfel că rămâne în anonimat).

P.S.2: Intenţionam să ataşez aici nişte poze*, însă blogul nu permite o afişare cât de cât estetică a lor, aşa că am renunţat (după multe bătăi de cap).
*spun poze întrucât prea rar am avut pretenţia de fotografie artistică atunci când am apăsat butonul... din acest punct de vedere prefer amintirile decât arta; arta e live - să simţi curentul steagurilor, căldura torţelor, să vezi scânteile ce ies dintre spade, să fi conectat la pulsul mulţimii...


later edit (don't ask) :
Marele Lup

Arderea vrăjitoarei





 






Dansul domniţelor
Ordinul ArtGotica de Sibiu











Garda de Bistriţa
 
Capul Dragonului-Lup
 








Ordinul Cavalerilor de Mediaş














Ordinul Cavalerilor Lup
Marele Turnir