sâmbătă, 26 noiembrie 2011

Ce se intampla? ...Ceva isi urmeaza cursul. *

Se observa cu usurinta ca am rarit chiar si acest tip de scris si nu e tocmai pe placul meu ca, acum cand sunt atatea si atatea lucruri interesante, nu mai am timp sa le rememorez astfel. Pana la urma la fel de vizibil e si ca nu ma pot dezvata in a scrie ca pentru mine (si pentru my little group of friends). Oricum... am inceput sa ma adaptez (abia acum!), sa nu mai simt atat de proeminent faptul ca predominant imi petrec timpul cu oameni care nu dau 2 bani pe ...existenta mea in lume. [Why do I give valuable time/To people who don't care if I live or die? - precum in melodie]. Asta da adaptare, n-am ce zice! Poate pentru ca intradevar am inceput sa-mi petrec timpul cu oameni care merita. Sunt deja cateva lucruri incantatoare in "noua mea viata", lucruri care ma fac sa ma trezesc dimineata cu mai mult chef de viata. Lucruri dintr-alea mici de amintit aproape o vesnicie. Si mai sunt cateva in curs de ...devenire :)

Cred ca stiu ce anume m-a readus la o stare de relativ echilibru (pe langa modificarile organice): o minunata piesa de teatru! Ce simplu pare: teatrul. Si singura la teatru. Pentru intaia oara cand, singura fiind la teatru, mi-a fost perfect indiferent ca nu cunosc pe nimeni din acea sala. Dar era pentru prima data teatru de Bucuresti, pentru prima data Bulandra si... cireasa de pe tort, pentru prima data Samuel Beckett. Ce altceva mai minunat de atat? Mi-a fost de-ajuns lectura Asteptandu-l pe Godot pentru a ma indragosti iremediabil de teatrul absurd scris de Beckett; asa ca am savurat Sfarsit de partida* cu ochii pironiti asupra personajelor stranii ce m-au tinut ca hipnotizata o ora jumatate... Si m-am ridicat de pe scaun un alt om, mai limpede, mai clar, mai aproape de ceea ce iubesc, de ceea ce de fapt sunt. Cum asa? Simplu: teatru absurd. Dupa ce asculti concentrat(a) replici incarcate de semnificatii multiple, jocuri subtile de cuvinte, discursuri dezaxate, rationamente dubioase si reflectii poetico-filosofice, clar te simti mai limpezit! La mine asta-i efectul, efectul absurdului care nu e complet absurd. Un altfel de absurd decat asta de zi cu zi, sau poate acelasi doar ca intr-un ritm mai accelerat si mai putin cenzurat de inhibitii. Nici eu nu mai stiu ce spun. Cert e ca a fost minunata piesa, actorii au jucat minunat (nu cred a fi deloc usor sa intrii in asemenea roluri) si ...minunat e ca mi-am redescoperit dragostea fata de ceva, orice. Tin sa precizez ca in cazul asta (si poate de aici incolo) "minunat" chiar este scris cu sensul de minunat, iar nu...altul, cel de ultima oara.

Ce altceva minunat? Concertul Phoenix la Sala Palatului? Ah, nu. De fapt mi-au placut mai mult in "open space", acasa, in Pitesti, decat aici, cu o mare de oameni ce aveau scaune confortabile la dispozitie. Nici ca nu am mai avut chef sa ma ridic. A contribuit si faptul ca au intarziat o ora, iar eu fusesem matinala in acea zi... Nu stiu cine e de invinovatit, daca Unifestul, daca Phoenixul, daca e totusi cineva vinovat, dar ...era gratis, ca altfel iesea urat (o mica revolutie!). As fi fost cu adevarat recunoscatoare Unifest-ului daca faceau invitatie dubla la teatru... desi piesa la care am mers a fost minunata si in singuratate (un soi de "singuratate accidentala"), nu cred ca as fi savurat o comedie de una singura. Deci... invitatie pentru doi oameni fratilor, ca suntem fiinte sociale(sau sociabile?)!

Maine, de fapt azi ...dar si mainele zilei de azi, mai e Gaudeamus. Sambata e ziua mea dedicata targului de carte, acestui paradis al standurilor cu carti de tot felul, al lansarilor de carte, al sesiunilor de autografe. Gaudeamus. De preturi nu stiu ce sa zic, dar nu sunt intr-atat de suprarealista sa cred ca gasesc S. Freud cu 10 lei, precum la Kilipirim. Aici e vorba mai mult de cartile noi, de popularizare (cred eu)... si sa zicem ca si de ceva reduceri de 10%-25%. Deci, pentru a fi mai bine informati, ne vedem la Gaudeamus... intr-o mare de carti si de oameni, si sper eu, de oameni care pleaca cu carti... minunate carti :)

{later edit}:

inainte->
 in timpul...->
 {19:05p.m. Dupa ore intregi de colindat edituri (doar din curiozitate, ca am fost mai zgarcita anul asta), ore frumoase cu mari autori, ore matinale urmate de ore foarte populate cu oameni de tot soiul (inclusiv nevrotici, isterici, etc), ore de Gaudeamus - ma odihnesc intr-o calda si placuta amorteala! :D }

duminică, 13 noiembrie 2011

despre voluntariat si viata in capitala


Iata-ma din nou! In ultima vreme am alergat dintr-un loc in altul fara a simti cum se scurge timpul (decat cand eram intr-o intarziere periculoasa - voi reveni asupra acestei chestiuni). Am vrut (pe cuvant de voluntar ca am vrut!) sa scriu pe larg despre activitatea de voluntariat si despre experienta in sine de a fi participant activ la un eveniment. Intre 27-30 octombrie a fost conferinta internationala de psihologie in facultate “Psychology and the Realities of the Contemporary World”- PSIWORLD 2011, asa ca m-am inscris ca voluntar si timp de 3 zile jumatate am misunat prin facultate: zambind in comitetul de primire (pentru ca asa e frumos, dar si sanatos),  plimbandu-ma curioasa pe la standurile editurilor sau asistand la tot soiul de prezentari care mai de care mai captivante. Am imbinat utilul cu placutul (cum se spune) si a iesit frumos in ciuda micilor tensiuni si dificultati care apareau; o experienta noua, cu oameni noi si idei noi. Nu stiu exact ce s-a lipit de mine, ce am invatat din abundenta de informatii cu care am fost onorati de conferentiarii invitatati, dar ceva trebuie sa fi ramas. Mai multe detalii despre Psiworld aici, pentru ca anul viitor vom fi din nou in Psiworld, cu forte proaspete pe toate planurile. As fi scris la nesfarsit despre zilele acestea, despre atitudinile marilor psihologi, despre diversele forme de simt al umorului, despre "Freud" - pisica facultatii care misuna si ea, despre noi - viitorii psihologi, despre interesantele cercetari cu privire la autism si nu numai, si chiar despre micile (sau nu tocmai micile) petreceri de final de zi. 

Urmatorul weekend (de fapt sambata), a fost rezervat adunarii generale Team Work si, deci, din nou voluntariatului. Ne-am cunoscut intre noi, desi e greu de retinut zeci de oameni intr-o zi, am impartasit fiecare cate ceva despre noi si am participat la un team building hazliu, interesant si constructiv, speram cu totii. Desi nu stiu cum si cat de repede voi alerga dintr-un loc intr-altul pentru a face ceea ce-mi propun, astept cu nerabdare sa-mi cunosc copilasii implicati in programul Scolii Team Work (pentru ca acolo am ales sa ma inscriu) si sa ne apucam de treaba. Despre team workeri si activitati voi vorbi mai mereu de-aici inainte, asa ca ma opresc deocamdata.

In rest... m-am mai "ratacit" de cateva ori in capitala, ca asa e frumos la inceput. De fapt nu stiu cum se numeste cand ajungi in alt loc decat ti-ai propus: dezorientare cronica? E ceea ce am avut/patit eu cand imi doream sa ajung cat mai rapid la Facultatea de Drept si am ajuns la Universitate (si era deja tarziu, desigur). Noroc cu metrourile. Rezolva multe dificultati. Mai urat e sa descoperi ca ti s-a demagnetizat cartela de metrou cu calatorii nelimitate, ceea ce mi s-a intamplat mie duminica asta. (like: wtf?, riscand sa par deplasata, ca totusi nu visez noaptea ce nebunii se petrec intre magnetismul cartelei de metrou si unul din telefoane!) Brusc ti se limiteaza complet calatoriile. Dar poate se rezolva, poate... Pentru ca nu e placut nici sa se acorde reduceri doar cu legitimatia de student, legitimatie pe care noi, astia de la psihologie (sau toata FPSE), o vom primi dupa ce ne golim buzunarele pe abonamente. E fain oricum. Spun asta asa ...pentru ca e chiar fain. Oamenii care se presupunea ca te apreciaza pentru ceea ce esti, cu tot cu "lucrurile care te fac sa nu fi in regula", s-ar putea sa nu te mai agreeze deloc daca nu esti cum zic ei, cred ei, spera ei ca ai fi - daca! nu zici ca e fain totul... Asa ca e fain ...totul. 

Dar stii ce e mai fain decat totul ??? Concert Ada Milea si Bobo. Clar. Era luna plina, frig si vant si curent pe strazile capitalei. Dezordine si nerabdare in mintea mea. Pace, amuzament si profunzime in actul artistic al celor doi. A fost minunat, relaxant, foarte hazliu, limpezitor de ganduri, calmant. 

In rest? E cald si bine aici... dar a fost frumos si acasa...ca e acasa (chiar cand unii te fac sa te simti degeaba, in plus,). E totusi acasa si vor fi mereu cativa oameni, putini, atati cati sunt, care sa-ti aminteasca: ai unde sa te intorci, si mai ales...ai la cine. 

P.S.: voi reveni pentru eventuale corectii, diacritice, etc... in vremuri mai putin alerte (de Craciun s-ar putea :-? ) ...ah! si cand pomeneam de intarzieri periculoase ma refeream la maratonul spre gara de nord, din prea multa "consumare inutila" (cum spun "prietenii") am uitat sa plec spre tren... spre casa (absurd, stiu). Dar totul e bine cand se termina cu bine. Chiar daca vei calatori "antisocial" (a se vedea afisele din accelerate), citind confortabil pe geamantan :)

P.S.2: s-a rezolvat minunat cu rebela cartela de metrou (si de data asta nu-s ironica); ce frumos e cand ai parte numai de oameni draguti si amabili, oameni care chiar isi fac treaba...