sâmbătă, 19 mai 2012

jurnal codat. punct.


De-aș înțelege limbajul Universului poate aș începe să-i transmit mesajele mele în forma potrivită, încât, la rândul Lui, să-mi trimită în alt mod răspunsul la propriile mele creații... M-am obișnuit să fie așa, doar că uneori, în gălăgie și semi-întuneric, devin lucidă și mă întreb buimacă: cum așa? chiar așa? Feed-back-ul Universului e tare dubios când nu-l înțelegi. Și dacă aș avea măcar un tip de slovă argheziană poate că aș reda ceea ce-mi pare impudic de redat în afara literaturii. Pentru asta s-au inventat jurnalele*. Și prietenii... câțiva prieteni... 


I send your name

up into the sky

And the wind blows it back into my face

You see, even nature

reacts on me...

 

Chiar așa. 



* ...Știa ce știa el, Cioran, când a fost infidel până și propriului său jurnal (după explozia de scrieri, trebuia să devină la modă "traficul de vieți"... prin jurnal...)  

duminică, 13 mai 2012

(aproximativ) în prezent...


Se apropie Kilipirimul (automat mă voi răsfăţa cu cel puţin o carte, probabil un S. King bun de citit în metrou), se apropie Festivalul "Club A" 2012(în sfârşit o aglomeraţie în care pare că merită să fiu), se apropie Noaptea Muzeelor (prima mea noapte romanţioasă pe străzile capitalei şi la cozile spre cultură), şi nu în ultimul rând se desfăşoară deja amenajarea Grădinii Copiilor la GB (pentru ca pe 2 iunie să-i întâmpinăm pe micuţi cum se cuvine). Deci avem unde merge...


Eu? M-aş scutura de "măruntele" problemele cotidiene precum un câine ud, doar că ele continuă să atârne de mine... indiferent cât mi-aş dormi nopţile şi zilele, sperând că nu o să le mai simt la fel de imperative. Cum spunea şi decalogul meu: Problemele nu se rezolvă, problemele sunt rezolvate. O să treacă şi asta... Îmi repet până obosesc.



...Hold your breath and count to ten
and fall apart and start again,
hold your breath and count to ten,
start again, start again...
(Placebo - English summer rain)