vineri, 9 noiembrie 2012

"A cincea porunca: Sa nu uiti ca orice asteptare e provizorie, chiar daca dureaza toata viata."*


"Pentru mine așteptarea e un cuvânt și înțelept, și teribil. De ce înțelept? Păi sigur că este. Când nu mai poți face nimic, când te simți ca o gânganie în pumnul destinului, nu zici: sunt disperat; zici aștept. Va veni, nu va veni ce aștepți, nu se știe. Important e că aștepți. Din moment ce aștepți faci ceva. Ți-ai găsit o ocupație.[...] Când aștepți nu-ți folosești decât puterea de a spera. Și aici e greutatea. Căci această putere se uzează și ea, domnilor, ca orice lucru. Și, în clipa în care puterea de a spera s-a uzat, ești pierdut. Nu te mai salvează nimic, pentru că nu mai izbutești să aștepți. Nemaiașteptând, trebuie să mori." (Octavian Paler - Viața pe un peron)*