miercuri, 9 ianuarie 2013

Ca la vârsta întrebărilor.



Am 3 ani și întreb întruna cu o reală curiozitate "de ce? dar de ce?". Nu-i tocmai întrebarea indicată psihologilor, dar vârsta mea o cere. De ce? 

Am 21 de ani și lipsește din memoria mea vârsta întrebărilor. Nu doar că nu-mi amintesc să-mi fi sâcâit părinții cu întrebarea întrebărilor, ci nici ei nu-și amintesc să fi făcut-o. Dacă Blaga a refuzat să vorbească când era firesc să o facă, eu am refuzat să întreb. Iar acum am 21 de ani, 3 ani de scris pe blog și vreo 3 zile de când întreb pueril "de ce? de ce?"

Pentru că au existat (și există) un blog care să-mi inspire dorința de a începe să scriu, un blog care să mă determine să mai dau o șansă mediului virtual din când în când, un blog care să mă învețe lucruri serioase într-un mod hazliu - am avut 3 ingrediente pentru a face 3 anișori.  Și, de fapt, pentru că am avut câțiva oameni cărora să le comunic câte ceva. De ce scriu cum scriu? Pentru că...


"Fiecare mişcare a mea
Se vede
În mai multe oglinzi deodată,
Fiecare privire a mea
Se întâlneşte cu sine
De mai multe ori,
Până
Uit care
Este cea adevărată
Şi cine
Mă-ngână.[...]"


De ce?
Oh...

Pentru că... :-? cel mai frumos ținut este... ținutul de mână...

2 comentarii: