miercuri, 10 iunie 2015

*o regăsire (de sine?)

Zilele trecute, cu prilejul completării unui formular de voluntariat, am deschis documentele unde obişnuiam să scriu poezii...sau viaţă în versuri post-moderniste (?) :) 

Am descoperit nu doar că nu le-am mai deschis de mai bine de un an, ci şi că le-am uitat odată cu pălirea emoţiilor care mi-au generat nevoia de-mi (de)scrie compact experienţe atât de ample ca intensitate şi revelaţie. Uitasem cum obişnuiam să-mi "scorez" metaforic frământările hiper-emoţionale, fie pe pozitiv, fie pe negativ... Uitasem cum obişnuiam să fiu.

Azi m-am încumetat să le citesc pe toate şi prin asta să retrăiesc o parte din amintirile acum atât de estompate. Mă fascinează senzaţia pe care o am citind cuvinte scrise de mine în epocile îndrăgostirilor, apoi în epocile dezamăgirilor (ambele la fel de fructuoase în scris). 

Se pare că mă raportez mai corect la propria mea curbă evolutivă atunci când ajung în contact concret, direct, cu trecutul, iar nu doar prin amintirile păstrate la "suprafaţa" minţii... Simt o compasiune aproape maternă faţă de Ioana din urmă cu un an. Zâmbesc. Mă bucur că Ioana din trecut îmi confirmă bănuiala că oscilaţiile actuale între extreme sunt totuşi între parametrii mai restrânşi decât în urmă cu un an. Lecţia a fost aproape învăţată, dragă Univers!

Am zâmbit din nou. Ultimele versuri tastate, din mai-ul anului trecut, mă descriu totuşi destul de apropiat stadiului actual. Sau... îmi descriu "starea de agregare" :) 

5/15/2014 11:40 PM
Mă simt adiere de vânt indecisă între ce crengi să se strecoare
Mă simt suplă şi rece
Rapidă şi zgomotoasă
Mă simt adiere de vânt ce ezită între ce gânduri să se aşeze

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu